Hunedoara si...castelul Huniazilor

Dupa ani de zile in care m-am chinuit sa desenez fasciantul castel al Huniazilor ( imi trebuia pentru admiterea la facultate), in vara lui 2012, in super excursia mea prin tara, am reusit sa il si vizitez. Intr-adevar este deosebit, iar detaliile arhitecturale (atat de greu de reprodus pe hartie) sunt absolut fascinante!

Prima impresie cand am vazut castelul! Parca eram intr-un film cu regele Arthur! A doua impresie? Desi super impunator privit din exeriorul zidurilor, curtea interioara mi-a parut extrem de mica, iar incaperile imense si sumbre, ca evul mediu

Si acum sa va povestesc experienta mea de la inceput, mai exact, de la intrarea in Hunedoara ( cu masina). Am intrat in Hunedoara e E79 din directia Hateg si imediat ce am intrat in oras de o parte si de alta a strazii se inaltau case semete si colorate cu turnuletele caracterisitce etniei rrome. Parca eram incartierul rromilor si Strehaia. Chiar nu stiam acest lucru, si pentru mine ca profesionist ( la baza sunt urbanist) a fost o experienta interesanta. Sunt aproape sigura ca nu avea autorizatie de construire proiect si alte acte necesare si ca acel tesut urban a evoluat spontan, in ultimii 10-0 de ani. Si acum gata cu vorbaria despre arhitectura.

In Hunedoara am oprit in centrul vechi, la parcul Libertatii, unde este si o parcare destul de mare. Am luat-o pe jos spre castel, pe strada Cernei si Strada Castelului (evident). Castelul este situat in extremitatea sud-vestica a orasului. Cu toate ca este o atractie turistica importanta pentru Hunedoara, drumul spre castel este neingrijit si zona nu este deloc amenajata ca un traseu turistic.

Imediat ce am parasit piateta din centru am intrat pe o straduta cu case darapanate si parasite, unde daca nu as fi fost insotita, sincer mi-ar fi fost frica sa merg. Nu pot spune nici ca era un flux continuu de turisti si ca zona era animata. Cum am ajuns in fata podului de lemn care duce la castel, a inceput sa fie mai mula forfota, am vazut si autocare. Apropo, aici era o parcare unde puteam lasa linistiti masina.

Castelul se inalta semet si impunator in fata noastra. Se vedea clar ca  o parte din fatade fusesera renovate si iar pe o alta inca erau schele. M-a bucurat sa vad ca se ingrijesc de castel. In lateralul Castelului Corvinilor era si un fel de poienita unde erau cateva chiosculute din lemn cu suveniruri.

Cand am intrat in Castel Huniazilor si am inceput efectiv sa il vizitam am avut senzatia ca am pasit in evul mediu. Incaperile inalte, intunecoase si friguroase iti dadea un sentiment de dominatie. Era reconstituita chiar si camera de tortura unde erau detaliate tehnicile medievale extrem de crude. Am vizitat sala armelor foarte frumoasa si imensa, precum si mai multe sali cu obiecte medievale.

Cea mi-a placut foarte mult, este ca in castel erau organizate diverse activitati pentru turisti. Intr-o incapere, contra cost bineinteles puteai trege cu arcul ( am descoperit ca este extrem de greu si ca ai nevoie de foarte multa experienta) si o alta sala in care puteai inchiria costum de cavaler si printesa, in care puteai sa te fotografiezi. Mi s-a parut o idee super tare si o amintire inedita pentru orice turist indiferent de varsta.

Castelul este destul de intortocheat, are multe scari, coridoare, balcoane si terase iar  vizitarea lui ne-a luat cateva ore bune si ne-a si obosit destul de mult. Per total a fost o experienta foarte frumoasa pe care trebuie sa o aveti si voi. Mi-a parut rau insa ca asa un obietiv impresionant nu este pus in valoare suficient, nu este promovat de autoritatile locale si nu este dezvoltata ramura turistica in jurul lui, cum este in cazul Branului, deoarece este de 1000 de ori mai interesant si mai valoros pentru istoria arhitecturii romanesti.